Ce bine e sa crezi ca poti zbura .. sa simti ca dintr'o cutiuta cu vise , in fiecare clipa a existentei tale , poti indeplini cate unul , rand pe rand . Ce usor te simti in bataia vantului , si ce fragil te ating picurii de ploaie . Cata caldura emana plapuma unei sincere prietenii , si cata siguranta iti ofera aceasta . Ce mult mister este ascuns in urma unui sunet , ce mult farmec degajeaza muzica . Cata expresivitate ofera o pictura , si cata realitate creeaza o statuie . Ce ciudat e sa fii in acelasi loc , la aceasi ora , dar cu oameni diferiti . Simt cum creste nivelul sperantei , cum inima ridica pulsul , cum lucruri noi imi stau in gand , lucruri crezute imposibile de atins . Cu cat iti interzici mai tare o iluzie , cu atat mai tare ea devine adevar , ca e buna sau rea . Mai sunt atat de multe lucruri de facut si atat de putin spatiu vital . Ma simt atat de grea de toate planurile , incat as vrea sa le spal , sa le pun la uscat si incet , incet , sa prinda forma , sa capete culoare , gust , miros , sa primeasca sens ... Sa vad ca dorinta nu e in zadar . Sa fiu convinsa ca merita sa merg mai departe , sa cred intr'adevar ca exista un impuls , un indemn , un indrumator . Le detasez ... simt ca am obosit , revin mai tarziu ... sper sa nu fie prea tarziu .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu